Page 6 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1
P. 6

lâncezeală nu putea fi (re)compensată decât de o trecere a
            Oceanului Atlantic, în SUA – o ţară atât de mare încât îţi poţi
            ostoi dorul de ducă între malurile Atlanticului şi Pacificului, iar
            dacă eşti mai pretenţios, poţi face o  extensie până-n Hawaii
            (unde olteano-americanul nostru fu chiar de două ori!).
                    Dar, cum “anonimul din Bălceşti” ajunse o celebritate
            mondială, atât în literatură (prin Mişcarea Paradoxistă, creată
            de el), cât şi în matematică (printr-o serie întreagă de concepte,
            noţiuni şi teorii care-i poartă numele), chiar dac-ar vrea să mai
            stea şi el, ca omul, aşezat la casa lui, nu mai are încotro, pentru
            că are chemare pe toate meridianele şi paralele lumii! Braţ la
            braţ cu matematica şi cu poezia (nu-i nici un paradox în asta,
            ne asigură el  şi ne-o demonstrează prin întreaga sa operă!),
            Florentin Smarandache a pus piciorul pe cinci continente, ba
            chiar  şi pe cel subacvatic, călărind o “motocicletă” submer-
            sibilă pentru a da piept cu... Marea Barieră de Corali,
            dovedindu-ne că nu-i doar un vajnic  Columb navigator pe
            Oceanul Paradoxist, ci şi un paradoxal Cousteau!
                    Pentru că Florentin Smarandache este  şi francofon,
            trebuie să lămurim paradoxul excepţiei sale de la dictonul
            francez “Partir c’est mourir un peu!” (A pleca înseamnă a muri
            puţin). Tehnologia informaţiei face ca planeta să devină un sat
            mai mare, cel puţin pentru oamenii de ştiinţă, aşa încât nu-i de
            mirare că pentru ei dictonul a devenit “Partir c’est revigorer un
            peu!” (A pleca înseamnă a te reîntrema puţin), ca atunci când te
            întorci acasă.
                    Din multele sale note de călătorie, datând dintr-un
            deceniu de peregrinări de-a lungul şi de-a latul planiglobului,
            le-am selectat în acest prim volum pe acelea care mi s-au părut
            cele mai paradoxale şi am căutat să îmbin stilurile de “jurnal de
            călătorie” şi “jurnal literar”, pentru că autorul, ca un paradoxist
            autentic, respectă o regulă de bază a Paradoxismului: “Fără
            reguli!”.
                                                        Mircea Monu
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11