Page 6 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1
P. 6

lâncezeala nu putea fi (re)compensata decât de o trecere a
            Oceanului Atlantic, în SUA – o tara atât de mare încât îti poti
            ostoi dorul de duca între malurile Atlanticului si Pacificului, iar
            daca esti mai pretentios, poti face o  extensie pâna-n Hawaii
            (unde olteano-americanul nostru fu chiar de doua ori!).
                    Dar, cum “anonimul din Balcesti” ajunse o celebritate
            mondiala, atât în literatura (prin Miscarea Paradoxista, creata
            de el), cât si în matematica (printr-o serie întreaga de concepte,
            notiuni si teorii care-i poarta numele), chiar dac-ar vrea sa mai
            stea si el, ca omul, asezat la casa lui, nu mai are încotro, pentru
            ca are chemare pe toate meridianele si paralele lumii! Brat la
            brat cu matematica si cu poezia (nu-i nici un paradox în asta,
            ne asigura el  si ne-o demonstreaza prin întreaga sa opera!),
            Florentin Smarandache a pus piciorul pe cinci continente, ba
            chiar  si pe cel subacvatic, calarind o “motocicleta” submer-
            sibila pentru a da piept cu... Marea Bariera de Corali,
            dovedindu-ne ca nu-i doar un vajnic  Columb navigator pe
            Oceanul Paradoxist, ci si un paradoxal Cousteau!
                    Pentru ca Florentin Smarandache este  si francofon,
            trebuie sa lamurim paradoxul exceptiei sale de la dictonul
            francez “Partir c’est mourir un peu!” (A pleca înseamna a muri
            putin). Tehnologia informatiei face ca planeta sa devina un sat
            mai mare, cel putin pentru oamenii de stiinta, asa încât nu-i de
            mirare ca pentru ei dictonul a devenit “Partir c’est revigorer un
            peu!” (A pleca înseamna a te reîntrema putin), ca atunci când te
            întorci acasa.
                    Din multele sale note de calatorie, datând dintr-un
            deceniu de peregrinari de-a lungul si de-a latul planiglobului,
            le-am selectat în acest prim volum pe acelea care mi s-au parut
            cele mai paradoxale si am cautat sa îmbin stilurile de “jurnal de
            calatorie” si “jurnal literar”, pentru ca autorul, ca un paradoxist
            autentic, respecta o regula de baza a Paradoxismului: “Fara
            reguli!”.
                                                        Mircea Monu
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11