Page 7 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1

1. ÎN TURNEU PRIN EUROPA

05.06.1992.
Ma simt mare, dat dracu’! Deja îmi auzeam bocanitul
tocurilor de pantofi pe culoarul aeroporturilor internationale
din Los Angeles, Paris... Cine mai era ca mine?!... Fostul
taran!... Ma aflu într-o buna dispozitie dupa supa de conopida –
mâncare mai usoara, preparata de mama lui Lotzi...
Ajuns la aeroportul din Phoenix, ma eliberez de bagaje
chiar de la intrare, unde predau valiza verde cu haine,
cumparate noi, ca sa epatez (!) în Europa, si geanta albastra, cu
manuscrise si carti...
Scriu în avion, la 8.000 de metri înaltime, discursul
paradoxist pentru francezi. M-am tot lasat de azi pe mâine si-
am ramas cu eseul neasternut pe hârtie, dar cu ideile
sedimentate... Viteza: 359 de mile nautice pe ora (1 mila
marina = 1,852 km; deci, 664,868 km/h). Temperatura: 64 de
grade Fahrenheit (17,8 grade Celsius; dupa formula de
transformare C = 5(F – 32)/9). Podisuri despadurite. Desert.
Norii se vad ca valuri imense de zapada. Niste râme suntem,
într-adevar, prin Univers! Îti dai seama pe masura ce iei
altitudine. “Iar în lumea asta mare,/Noi, copii ai lumei
mici,/Facem pe pamântul nostru/Musuroaie de furnici.”
(Eminescu)

Losangelezii n-au târa de timp!

Am plecat din Phoenix la 9:45 si am ajuns în Los
Angeles la 11:10. Sunt asteptat de Stelica Pitesteanu, coleg de
suferinta în lagarul turcesc, si fiul doamnei Gina. Glumim,
spunem bancuri: “Un negru vrea sa devina alb si devine. Se
uita în oglinda:
– Ooo, de cinci minute am devenit alb si... am si-nceput sa
urasc negrii!”. (Rasism)