Page 7 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1
P. 7

1. ÎN TURNEU PRIN EUROPA

                    05.06.1992.
                    Mă simt mare, dat dracu’! Deja îmi auzeam bocănitul
            tocurilor de pantofi pe culoarul aeroporturilor internaţionale
            din Los Angeles, Paris... Cine mai era ca mine?!... Fostul
            ţăran!... Mă aflu într-o bună dispoziţie după supa de conopidă –
            mâncare mai uşoară, preparată de mama lui Lotzi...
                    Ajuns la aeroportul din Phoenix, mă eliberez de bagaje
            chiar de la intrare, unde predau valiza verde cu haine,
            cumpărate noi, ca să epatez (!) în Europa, şi geanta albastră, cu
            manuscrise şi cărţi...
                    Scriu în avion, la 8.000 de metri înălţime, discursul
            paradoxist pentru francezi. M-am tot lăsat de azi pe mâine şi-
            am rămas cu eseul neaşternut pe hârtie, dar cu ideile
            sedimentate... Viteza: 359  de mile nautice pe oră (1 milă
            marină = 1,852 km; deci, 664,868 km/h). Temperatura: 64 de
            grade Fahrenheit (17,8 grade Celsius; după formula de
            transformare C = 5(F – 32)/9). Podişuri despădurite. Deşert.
            Norii se văd ca valuri imense de zăpadă. Nişte râme suntem,
            într-adevăr, prin Univers! Îţi dai seama pe măsură ce iei
            altitudine. “Iar în lumea asta mare,/Noi, copii ai lumei
            mici,/Facem pe pământul nostru/Muşuroaie de furnici.”
            (Eminescu)

            Losangelezii n-au ţâră de timp!

                    Am plecat din Phoenix la 9:45  şi am ajuns în Los
            Angeles la 11:10. Sunt aşteptat de Stelică Piteşteanu, coleg de
            suferinţă în lagărul turcesc,  şi fiul doamnei Gina. Glumim,
            spunem bancuri: “Un negru vrea să devină alb  şi devine. Se
            uită în oglindă:
            – Ooo, de cinci minute am devenit alb  şi... am  şi-nceput să
            urăsc negrii!”. (Rasism)
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12