Page 21 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2
P. 21

(amintindu-mi de Goangă, nebunul din Bălceşti, care juca pe
            garduri şi chiuia când venea câte un taraf de muzică populară,
            iar lumea râdea: vedem două spectacole!).
                    Se vând CD-uri în sală (15 $). Întreb dacă
            instrumentiştii sunt profesionişti. Cică da, merg în turnee, dar
            anul trecut au primit 200 charities (donaţii) pentru a rezista.
                    Într-un oraş mic, unde n-ai ce face, orice eveniment
            cultural îl iei în seama, participi, păstrezi pliante cu reclame.
            Într-unul mare sunt atât de numeroase încât nu le mai acorzi
            importanţă – neparticipând, în final, la nici unul.
                    În sală 90 % sunt albi, într-o localitate cu 70 % indieni.
            Cu burta goală mă simt tânăr, uşor. Când mănânc mult, mă
            indispun.
                    În El Morro Theater. Îmi venea şi mie să mă bâţâi pe
            scaun! Ne scăldam în muzică. Asurziţi. Altora le sclipeau ochii
            să iasă la dans  şi ei (doi indivizi urâţi se pupă – îşi  ţuguie
            buzele).
                    Virtuoşi ai naibii chinezul  şi bateristul formaţiei
            (trebuia să vin în blugi  şi adidaşi, nu la haină  şi pantofi)!
            Duduia podeaua de sunetele corzilor.
                    Ce-nseamnă concurenţa, dom’le (ca să reziste)! Trebuie
            să ai muzica în sânge! Chinezul parcă vorbea cu ochii!
                    Bateristul se luptă cu morile de vânt. Are nişte plete
            lungi şi albe, semănând cu un coleg de liceu prin severitate şi
            bătrâneţe (Deliu). Bule de lumină pe pereţi, prin sală.
                    Am ţinut morţiş să stau până la sfârşitul sfârşitului (unu
            noaptea). Se-ncinseseră spiritele, apoi s-au domolit dansatorii
            amatori din sală. Un miros ca de tămâie se simţea de la balcon,
            mă usturau ochii...
   16   17   18   19   20   21   22   23   24   25   26