Page 21 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2

(amintindu-mi de Goanga, nebunul din Balcesti, care juca pe
garduri si chiuia când venea câte un taraf de muzica populara,
iar lumea râdea: vedem doua spectacole!).
Se vând CD-uri în sala (15 $). Întreb daca
instrumentistii sunt profesionisti. Cica da, merg în turnee, dar
anul trecut au primit 200 charities (donatii) pentru a rezista.
Într-un oras mic, unde n-ai ce face, orice eveniment
cultural îl iei în seama, participi, pastrezi pliante cu reclame.
Într-unul mare sunt atât de numeroase încât nu le mai acorzi
importanta – neparticipând, în final, la nici unul.
În sala 90 % sunt albi, într-o localitate cu 70 % indieni.
Cu burta goala ma simt tânar, usor. Când manânc mult, ma
indispun.
În El Morro Theater. Îmi venea si mie sa ma bâtâi pe
scaun! Ne scaldam în muzica. Asurziti. Altora le sclipeau ochii
sa iasa la dans si ei (doi indivizi urâti se pupa – îsi tuguie
buzele).
Virtuosi ai naibii chinezul si bateristul formatiei
(trebuia sa vin în blugi si adidasi, nu la haina si pantofi)!
Duduia podeaua de sunetele corzilor.
Ce-nseamna concurenta, dom’le (ca sa reziste)! Trebuie
sa ai muzica în sânge! Chinezul parca vorbea cu ochii!
Bateristul se lupta cu morile de vânt. Are niste plete
lungi si albe, semanând cu un coleg de liceu prin severitate si
batrânete (Deliu). Bule de lumina pe pereti, prin sala.
Am tinut mortis sa stau pâna la sfârsitul sfârsitului (unu
noaptea). Se-ncinsesera spiritele, apoi s-au domolit dansatorii
amatori din sala. Un miros ca de tamâie se simtea de la balcon,
ma usturau ochii...