Page 24 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2

Secventa din filmul „Fructele mâniei”

Filmul nu urmareste romanul pâna la sfârsit. Limbajul
colorat, în argou, ma depasea. Întrebam o doamna lânga mine.
Se mutase si ea din Chicago în Gallup, cu job-ul. Singura ca si
mine. Cica o chema Ann, avea parul gri si profesa ca
învatatoare.
Îmi asemuiam viata cu a lui Tom Joad, eroul abia iesit
de la închisoare. Fugar, mereu pe drumuri, nemultumit,
razvratit, urmarit...
Ziua urmatoare am fost cu o vecina, Debra, o aiurita,
fâtâita: „Pow-Wow Highway” (turnat în 1989) – despre indieni
în noua societate. Comedie.
Nu-mi place Debra. E miorlaita si batrâna. Dar lucreaza
ca infirmiera în rezervatie (la 33 mile departare) si câstiga 40 K
mai mult ca mine cu doctorat: 30 K (pe an).
Neavând cu cine... Am apucat-o (îmbratisat-o) de
câteva ori pe strazile pustii – din prietenie (nu cu afectiune)...
cam crazy femeia! Plata biletelor: în seama mea, ca tot îs mai
sarac. Debra s-a mutat din Alaska, unde câstiga 50 K pe an,
dar: frig si depresie nervoasa din cauza întunericului permanent