Page 35 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2
P. 35

dimineaţă (a la mañana). Îi răspund că atunci nu mai avem
            nevoie!...
                    Marea se confundă cu întunericul, câteva dâre albe
            scrijelind bezna (spuma sărată). Vuietul valurilor uruind. O
            noapte neagră. Parcă marea se răscoală. Undele se ceartă între
            ele. Uşa nu se-nchide pe dinăuntru. Punem în uşă un scaun
            rezemat cu spătarul. Stau cu frică, veghez, să nu-mi fure
            maşina ori roţile sau să nu mi-o spargă. O noapte lungă. Lily s-
            a-ntins alături. O prinde somnul. Nici perini, nici pături nu au...
                    Umbre  şi mai negre dau târcoale. E trecut de miezul
            nopţii şi vreau să dau impresia că-s treaz încă. Ăştia-s atât de
            săraci încât, pentru cei vreo 750 $ cash, pe care-i avem la noi,
            gândesc eu, ar fi în stare să ne omoare şi să dispărem în ţară
            străină. (Nu ne-ar căuta nimeni, nici n-ar  şti unde!) Adorm
            după ora unu, mă deştept pe la trei (şi mă reped să văd maşina).
            E-acolo, uf, neclintită...

                    La Festivalul „Bob Marley”

                    A doua zi am întins-o spre SUA, mai în siguranţă, în
            doi timpi şi trei mişcări.
                    Am mai vizitat Port Isabel (din greşeală, nimerii cu
            maşina… încercasem direcţiile), Insulele Padre, Portland, mers
            cu ferryboat-ul (gratuit) la Port Aransas...
                    Festivul “Bob Marley” pe 23-24 mai, de Ziua
            Veteranilor, în aer liber. Ritmuri de tobe africane. Un mulatru
            din Uganda, Michael Black, cu baston în mână, barbă alburită,
            păr dezlânat până la brâu, şi-un sacou ce-i mai ascunde burta ca
            o semisferă, umflată, întreţine o mulţime excitată de fan-i.
                    Ce e drept, îmi place şi mie...
   30   31   32   33   34   35   36   37   38   39   40