Page 51 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2
P. 51
La un pas de moarte
02 iulie 1999
N-am putut sa dorm – m-am trezit de la patru. Cu
masina la feciori. Muzica vesela, în zori, la radio strapunge
întunericul. Si-mi vine-n gând: „Ca la patru dimineata / Când
se duc oltenii-n piata”!
Notez pe bordul masinii – fara sa vad. Armonii de
estrada. Si-am pornit la sosea întinsa, pâna-n Tucson (470 de
mile) – m-apuca disperarea.
La Mayor, 63 de mile de Phoenix, mi s-a rupt caruta-n
drum! O bujie a sarit, iar Mitsubishi-ul meu huruia ca un
tractor! Mi-a fost teama sa nu se strice si cilindrul. Timpi morti
cu caruta stricata... Astept sa mi-o repare o companie, pe urma
alta... Ca n-au hela coil (motorul scuipa bujia afara ori de câte
ori o fixam) si-o ia de la Prescott... Pâna la urma am plecat de
capul meu, la risc s-ajung macar la Nicoara. De ce-a fost sa se
întâmple? Am întârziat, era chiar sa pierd întâlnirile.
Pe drum ma opreste un tip si ma ancoreaza cu cablul de
la baterie. 1-2 metri între masini – sa mor de spaima. Si mâna
nebunul cu 70 mph
Ma trecusera toate apele. Gâtul întepenit. Încordat... zic
„uite-acum dau peste el”... El îmi arata pe fereastra OK-ul din
mâna stânga, în vreme ce eu, speriat, dadeam din palma prin
geam slow down. 35 de mile de teroare. Cumpana mea de la 44
de ani?
Tineam numai piciorul pe frâna, iesea fum pe geam din
roti, pe lateral, în fata si mirosea a cauciuc ars. În Phoenix, pe
la Dear Valley Road, traficul încetinise, iar noi cu viteza.
Accidentul mi se parea iminent – si-am apasat pe frâne la
maximum de-am evitat. Pe urma, când s-o luam la dreapta pe
Thundebird Road, m-am dezechilibrat si-am intrat (legati!) el
pe banda întâi, eu pe-a doua – cu niste scrâsnituri pe asfalt ca-n
filme. Noroc ca masinile din spate au stopat la timp.