Page 108 - Frate cu meridianele si paralele vol.3
P. 108

Gravuri în lemn.
                                       „Aceasta este culoarea viselor mele!”, se exprimase
                                metaforic artistul în anul 1977 (dintr-un eseu de Georges
                                Raillard).
                                       Tot privind, îmi vine să pictez şi eu, dar n-am talent. Să
                                pictez cu corpul, cu sufletul, cu gândul...
                                       Odi et amo (Urăsc şi iubesc).
                                       „Te torturează emoţiile conflictuale”, se exprima poetul
                                latin Catullus (c. 84-c.54 \. H.). „Aş picta, şi nu pot!”, exclam.
                                       Ut pictura poesis, a scris Horaţiu (65-8 \. H.), un poem
                                este ca o pictură.
                                       Dar la Miró-i invers: o pictură ca un poem.
                                       Joan Miró i Ferrà s-a născut la Barcelona, pe 20 aprilie
                                1893. A-nceput să picteze de la vârsta de opt ani. A urmat
                                Şcoala de Arte Frumoase şi Industriale până în anul 1910. Din
                                1912 se devotează picturii şi se înrolează în Şcoala de Artă a
                                lui Francesc Galí până în 1915. Din 1913, urmează Cercul
                                Artistic din Sant Lluc. În 1916 îl întâlneşte pe Josep Dalmau,
                                un comerciant care manifestă interes faţă de arta sa.
                                       Lucrează în Paris, Barcelona, Palma de Mallorca (sau
                                Palma di Majorca).
                                       În 1929 se căsătoreşte cu Pilar Juncosa.
                                       Prima expoziţe personală, la Galeriile „Dalmau” din
                                Barcelona, în 1918, iar la Paris, în 1921.
                                       Îşi face prieteni printre avangardişti precum Max Jacob,
                                André Masson, Roland Taul, Michel Leiris, Georges Limbour,
                                Benjamin Péret, Armand Salacrou, Rafael Sala, Francesc
                                Domingo, Marià Espinal etc. În 1925-1926, îi întâlneşte pe
                                André Breton, iniţiatorul suprarealismului, Max Ernst, Hans
                                Arp.
                                       Pictează în diferite stiluri. Când se retrăgea la  ţară, îi
                                plăcea să facă sculptură.
                                       Un tablou înfăţişează un ou roşu, mare.
                                       Face colaje, asamblări. Lucrează basoreliefuri.
   103   104   105   106   107   108   109   110   111   112   113