Page 5 - Frate cu meridianele si paralele vol.3
P. 5

Un paradox aceasta carte!... Pentru ca, desi, la prima
                                vedere, nu pare decât o  însiruire de  date, localitati, confesiuni,
                                activitati „domestice”, transcrieri, dialoguri etc., intrând în
                                cuprinsul sau ramâi uimit. Toate  acestea adunate în jurul lui
                                Florentin Smarandache, „vagabondul stiintific”, cum poate cineva
                                i-a zis, devin dintr-o data cartea lui de identitate. Devin fatete ale
                                spiritului sau nestapânit si te invita, parca, sa participam la jocul
                                sau de a cunoaste lumea si prin rigurozitatea stiintei.
                                       Ne duce în Bulgaria  si nu ne abandoneaza la „usile”
                                seminarului  NATO, la  care participa, ci ne ia cu el, printre
                                prieteni, ne învata chiar limba bulgara, ne face cunostinta cu
                                scriitori si cercetatori, ne reaminteste de „Cuibul” reginei Maria,
                                de la Balcic, descriindu-ne chiar „Gradina lui Alah”, în Spania e
                                cuprins de euforie si nu ne iarta, de asemenea, cu limba spaniola,
                                cu incursiuni prin istoria zbuciumata a acesteia, cu informatii de
                                ultima ora despre cunoastere, despre arta (capitolul despre
                                Sagrada Familía  si genialul sau arhitect Antonio Gáudi e  nu
                                numai necesar pentru „pedepsitii” de români, ci si un exemplu de
                                patriotism curat – solicitarea de fonduri fiind asemanatoare cu
                                „Dati un leu pentru Ateneu”.
                                       Prin Philadelphia, într-un autobuz decapotat, cugeta
                                despre razboaiele atât de inutile din Vietnam  si Coreea, despre
                                muzee, despre migrarea „creierelor”, aflam despre Craiova
                                noastra ca ar însemna „de la tara” (din polonezul „krai”), iar din
                                când în când nu uita sa ne reaminteasca de rostul sau stiintific.
                                       De Mexic este îndragostit si prin notatiile sale ne atrage si
                                pe noi în cursa sa frumoasa si interesanta printre piramidele aztece
                                si mayase, sub impresia vestitelor prestatii ale cântaretilor
                                „Mariachi” spre a-si împlini visul de „Scientist, în stiinta aplicata
                                care se cauta” si se plateste pentru ca este de actualitate.
                                       Una peste  alta, Florentin Smarandache, paradoxistul
                                numarul unu, nu se dezminte  si ne  ofera, cum ziceam, înca un
                                „paradox” literar, care nu poate fi trecut cu vederea, pentru ca,
                                paradoxal, îl putem folosi, oricând, ca  manual de turism, fie el
                                si… stiintific.
                                                                             George ACHIM
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10