Page 5 - Frate cu meridianele si paralele vol.3
P. 5

Un paradox această carte!... Pentru că, deşi, la prima
                                vedere, nu pare decât o  înşiruire de  date, localităţi, confesiuni,
                                activităţi „domestice”, transcrieri, dialoguri etc., intrând în
                                cuprinsul său rămâi uimit. Toate  acestea adunate în jurul lui
                                Florentin Smarandache, „vagabondul ştiinţific”, cum poate cineva
                                i-a zis, devin dintr-o dată cartea lui de identitate. Devin faţete ale
                                spiritului său nestăpânit şi te invită, parcă, să participăm la jocul
                                său de a cunoaşte lumea şi prin rigurozitatea ştiinţei.
                                       Ne duce în Bulgaria  şi nu ne abandonează la „uşile”
                                seminarului  NATO, la  care participă, ci ne ia cu el, printre
                                prieteni, ne învaţă chiar limba bulgară, ne face cunoştinţă cu
                                scriitori şi cercetători, ne reaminteşte de „Cuibul” reginei Maria,
                                de la Balcic, descriindu-ne chiar „Grădina lui Alah”, în Spania e
                                cuprins de euforie şi nu ne iartă, de asemenea, cu limba spaniolă,
                                cu incursiuni prin istoria zbuciumată a acesteia, cu informaţii de
                                ultimă oră despre cunoaştere, despre artă (capitolul despre
                                Sagrada Familía  şi genialul său arhitect Antonio Gáudi e  nu
                                numai necesar pentru „pedepsiţii” de români, ci şi un exemplu de
                                patriotism curat – solicitarea de fonduri fiind asemănătoare cu
                                „Daţi un leu pentru Ateneu”.
                                       Prin Philadelphia, într-un autobuz decapotat, cugetă
                                despre războaiele atât de inutile din Vietnam  şi Coreea, despre
                                muzee, despre migrarea „creierelor”, aflăm despre Craiova
                                noastră că ar însemna „de la ţară” (din polonezul „krai”), iar din
                                când în când nu uită să ne reamintească de rostul său ştiinţific.
                                       De Mexic este îndrăgostit şi prin notaţiile sale ne atrage şi
                                pe noi în cursa sa frumoasă şi interesantă printre piramidele aztece
                                şi mayaşe, sub impresia vestitelor prestaţii ale cântăreţilor
                                „Mariachi” spre a-şi împlini visul de „Scientist, în ştiinţa aplicată
                                care se caută” şi se plăteşte pentru că este de actualitate.
                                       Una peste  alta, Florentin Smarandache, paradoxistul
                                numărul unu, nu se dezminte  şi ne  oferă, cum ziceam, încă un
                                „paradox” literar, care nu poate fi trecut cu vederea, pentru că,
                                paradoxal, îl putem folosi, oricând, ca  manual de turism, fie el
                                şi… ştiinţific.
                                                                             George ACHIM
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10