Page 59 - Frate cu meridianele si paralele vol.3
P. 59

Ë
                                       În cercetare  stiintifica as fi mai bine platit decât în
                                învatamânt, n-ar fi cazul sa fac o schimbare?
                                                             Ë
                                       Îl întreb pe Jean Dezert, colaborator francez în articole
                                despre fuziunea informatiei, cercetator stiintific la prestigiosul
                                ONERA (Oficiul National pentru Studii  si Cercetari
                                Aerospatiale, Paris), daca nu-i e frica de globalizare, c-o sa-si
                                piarda serviciul. Ma gândeam ca Franta si Olanda n-au aprobat
                                prin referendum Constitutia Europeana, deoarece clasa de
                                mijloc din aceste tari, influentata de stânga politica, se teme ca
                                mâna de lucru mai ieftina din Europa de Est va acapara piata
                                locurilor de munca. Mai rau, intrarea Turciei în UE, a carei
                                populatie se apropie de 70 de milioane de locuitori (pe locul al
                                18-lea în lume!), iar pe deasupra si musulmana, ceea ce nu prea
                                este pe placul occidentalilor, creeaza noi semne de întrebare.
                                       – Meseria ta o s-o trimita în India sau în China, cum
                                procedeaza cu posturile de computere.
                                       Jean, care lucreaza în domeniul apararii nationale,
                                raspunde:
                                       – Pai, atunci cine-o sa faca apararea Frantei, chinezii?!
                                                             Ë
                                       Chinezii si indienii sunt multi, ca furnicile.
                                                             Ë
                                       Alin Achim, românul meu, graieste:
                                       – Numele dumneavoastra era prea românesc ca sa nu-l
                                recunosc în program!
                                                             Ë
                                       Am tiparit de pe Internet volumul meu francez „Le sens
                                du non-sens” si l-am adus pentru Pierre Vallin si Eloi Bossé,
                                canadieni quebecani, ultimul foarte glumet. Aceste poeme,
                                bazate pe interpretarea pe dos a expresiilor lingvistice, pe care
                                le-am numit „bętises poétiques” pareau sa atraga.
                                       Când le-am „recitat” câteva, la un pahar de bere, se
                                prapadeau de râs:
   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64