Page 59 - Frate cu meridianele si paralele vol.3
P. 59

Ë
                                       În cercetare  ştiinţifică aş fi mai bine plătit decât în
                                învăţământ, n-ar fi cazul să fac o schimbare?
                                                             Ë
                                       Îl întreb pe Jean Dezert, colaborator francez în articole
                                despre fuziunea informaţiei, cercetător ştiinţific la prestigiosul
                                ONERA (Oficiul Naţional pentru Studii  şi Cercetări
                                Aerospaţiale, Paris), dacă nu-i e frică de globalizare, c-o să-şi
                                piardă serviciul. Mă gândeam că Franţa şi Olanda n-au aprobat
                                prin referendum Constituţia Europeană, deoarece clasa de
                                mijloc din aceste ţări, influenţată de stânga politică, se teme că
                                mâna de lucru mai ieftină din Europa de Est va acapara piaţa
                                locurilor de muncă. Mai rău, intrarea Turciei în UE, a cărei
                                populaţie se apropie de 70 de milioane de locuitori (pe locul al
                                18-lea în lume!), iar pe deasupra şi musulmană, ceea ce nu prea
                                este pe placul occidentalilor, creează noi semne de întrebare.
                                       – Meseria ta o s-o trimită în India sau în China, cum
                                procedează cu posturile de computere.
                                       Jean, care lucrează în domeniul apărării naţionale,
                                răspunde:
                                       – Păi, atunci cine-o să facă apărarea Franţei, chinezii?!
                                                             Ë
                                       Chinezii şi indienii sunt mulţi, ca furnicile.
                                                             Ë
                                       Alin Achim, românul meu, grăieşte:
                                       – Numele dumneavoastră era prea românesc ca să nu-l
                                recunosc în program!
                                                             Ë
                                       Am tipărit de pe Internet volumul meu francez „Le sens
                                du non-sens” şi l-am adus pentru Pierre Vallin şi Eloi Bossé,
                                canadieni quebecani, ultimul foarte glumeţ. Aceste poeme,
                                bazate pe interpretarea pe dos a expresiilor lingvistice, pe care
                                le-am numit „bêtises poétiques” păreau să atragă.
                                       Când le-am „recitat” câteva, la un pahar de bere, se
                                prăpădeau de râs:
   54   55   56   57   58   59   60   61   62   63   64