Page 74 - Frate cu meridianele si paralele vol.3
P. 74

sute de mii de dolari!...), directori de agenţii de spionaj (mamă,
                                Doamne, uneori mi-ar fi plăcut să fiu spion, să ştiu secrete!...).
                                       Bine că m-am reprofilat de la matematică pură (teoria
                                numerelor, structuri algebrice, geometrie neeuclidiană) la
                                cibernetică, inginerie, bioinformatică, aeronautică şi „militărie”
                                (aplicaţii ştiinţifice în domeniul militar). Teoria numerelor era
                                ca o joacă în cifre, precum un copil în nisip. La ce folosea?
                                Puţin la criptografie.
                                       Dar  ştiinţa aplicată se caută, se plăteşte, este de
                                actualitate. Nici nu mai sunt numit „matematician”, ci
                                „Scientist” (om de  ştiinţă, cercetător  ştiinţific)  şi mă bucur.
                                Trebuia să mă fi deşteptat mai de tânăr  şi s-o fi dat pe
                                importanţa practică – prea am fost un idealist! Viaţa
                                occidentală m-a trezit la realitate.
                                       Mai mult, fizicienii dr. Larissa Borissova  şi Dmitri
                                Rabounski, din Moscova, m-au incitat spre cercetarea nucleară
                                şi spre mecanica cuantică. Am şi publicat/editat două cărţi şi
                                opt articole în aceste domenii ale fizicii.
                                       Vickie Olson mi-a adus pe 26 octombrie nişte broşuri şi
                                am „aplicat” (am completat şi trimis nişte formulare de cereri)
                                pentru grant-uri militare la Forţele Aeriene şi la Forţele Navale
                                Americane. La unul dintre ele, termenul de trimitere a
                                formularului era 1 noiembrie, aşa că m-am grăbit. Eu, care am
                                fost paralel cu disciplina cazonă („Armata e frumoasă s-o
                                priveşti, nu s-o faci!”), iar cele 9 luni de serviciu militar la o
                                unitate militară din Medgidia, judeţul Constanţa, au fost pentru
                                mine oribile (număram zilele: „AMR” 72... Au Mai Rămas 72
                                de zile... scriau soldaţii prin latrine), eu, căruia nu i-a plăcut
                                armata, s-ajung să lucrez pentru Armată! Dacă m-acceptă,
                                primesc 1.450 $ pe săptămână (în afara salariului de la
                                universitate, care-mi merge în continuare!)  şi va trebui să
                                lucrez 8-10 săptămâni în vara anului 2006 într-o bază militară.
                                Mai predasem matematica la o bază aeriană din Tucson, în anul
                                1997. Intram cu permis special.
   69   70   71   72   73   74   75   76   77   78   79