Page 17 - Frate cu meridianele si paralele vol. 4
P. 17
?
În aeroport întâlnisem pe Teresinka Pereira, poeta de
limba portugheza, profesoara de spaniola la Colegiul Bluffton
din Ohio, cu copiii ei din a doua casatorie.
– Îti dau doua sfaturi pentru Brazilia, m-a înfruntat: (1)
sa nu te pronunti împotriva comunismului si (2) sa nu te uiti
dupa femei (barbatii brazilieni sunt foarte gelosi si poti avea
necazuri).
Rasfoiesc niste ziare în avion: O Globo, Folha de Săo
Paulo, Icaro (bilingv) sa vad daca înteleg si eu vreun cuvânt.
Îmi trimisese mama un dictionar român-portughez (1981) de
Pavel Mocanu si-l purtam mereu cu mine, împreuna c-un
carnetel si-un pix în care-mi notam sporadic.
Se-anunta ca-s probleme cu decolarea – ploaie, timp
urât – si întârziem pe pista.
Am loc la fereastra, dar pe aripa avionului.
Pasagerii vorbareti tare, strigau dintr-o parte în alta, nu
mai aveau rabdare asteptând. Unul de la mijloc, altul din spate.
Ni s-au dat periute si pasta de dinti sa ne spalam gura sa nu
miroase la aterizare, apoi si-un pieptene.
M-am mutat lânga doi tineri, Andre, care lucreaza
mecânico împreuna cu tatal sau si Marcilio, pintor (adica
pictor).
– De unde esti?
– Din România.
– Nadia Comaneci, exclama baietii simultan.
Schimbam adrese între noi.
În fine, ni se aduse mâncare, fiindca ne razbea foamea,
si aeroplanul tot în Chicago:
– Estoy com muita fome!
– Estoy fominto!
glasuiesc colegii de scaun si eu ciulesc urechile sa-nvat
expresiile din mers, din fuga.