Page 17 - Frate cu meridianele si paralele vol. 4
P. 17


                    În aeroport întâlnisem pe Teresinka Pereira, poetă de
            limbă portugheză, profesoară de spaniolă la Colegiul Bluffton
            din Ohio, cu copiii ei din a doua căsătorie.
                    – Îţi dau două sfaturi pentru Brazilia, m-a înfruntat: (1)
            să nu te pronunţi împotriva comunismului şi (2) să nu te uiţi
            după femei (bărbaţii brazilieni sunt foarte geloşi  şi poţi avea
            necazuri).
                    Răsfoiesc nişte ziare în avion: O Globo, Folha de São
            Paulo, Icaro (bilingv) să văd dacă înţeleg şi eu vreun cuvânt.
            Îmi trimisese mama un dicţionar român-portughez (1981) de
            Pavel Mocanu  şi-l purtam mereu cu mine, împreună c-un
            carneţel şi-un pix în care-mi notam sporadic.
                    Se-anunţă că-s probleme cu decolarea – ploaie, timp
            urât – şi întârziem pe pistă.
                    Am loc la fereastră, dar pe aripa avionului.
                    Pasagerii vorbăreţi tare, strigau dintr-o parte în alta, nu
            mai aveau răbdare aşteptând. Unul de la mijloc, altul din spate.
            Ni s-au dat periuţe şi pastă de dinţi să ne spălăm gura să nu
            miroase la aterizare, apoi şi-un pieptene.
                    M-am mutat lângă doi tineri, Andre, care lucrează
            mecânico împreună cu tatăl său  şi Marcilio,  pintor (adică
            pictor).
                    – De unde eşti?
                    – Din România.
                    – Nadia Comăneci, exclamă băieţii simultan.
                    Schimbăm adrese între noi.
                    În fine, ni se aduse mâncare, fiindcă ne răzbea foamea,
            şi aeroplanul tot în Chicago:
                    – Estoy com muita fome!
                    – Estoy fominto!
            glăsuiesc colegii de scaun  şi eu ciulesc urechile să-nvăţ
            expresiile din mers, din fugă.
   12   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22