Page 20 - Frate cu meridianele si paralele vol. 4
P. 20
Când eu ma bâjbâiam sa încropesc ceva pe limba
admirabilului poet Fernando Pessoa (1888-1935), tipii ma
categorisisera drept... spaniol!
Cu cât umblu prin mai multe tari, îmi dau seama ca tot
SUA e cea mai buna, cu toate defectele ei.
Eu am paradoxul meu: nimic nu e perfect, nici chiar
perfectul!
Dar e bine sa cunosti lumea si sa compari sisteme de
viata, culturi, civilizatii, credinte diferite. Numai asa îti
îmbogatesti si largesti orizontul.
?
Se cam zguduia avionul în golurile de aer. Turbulente si
psihice. Când sa ma clatesc pe dinti nu mai era apa la WC.
Canuta, om sucit. Eu ma numesc „paradoxist”.
?
Pe ecrane: imagini din Amazonia (ah, sa ma duc odata
si pe-acolo).
?
Pe 1 iunie aterizez la Rio de Janeiro, Aeroportul
Galeăo.
În Brazilia e iarna – emisfera sudica, 33° C totusi.
La vama nu mi-au controlat bagajele, decât pe cel cu
carti. Iar legatura spre Belo Horizonte, capitala statului Minas
Gerais, am prins-o în ultimul moment (fiindca, din fericire,
avionul astepta dupa câtiva „turisti americani”).
1 $ = 45.000 cruzeiros
(foarte devalorizata moneda braziliana).
Mi-au luat taxe de aeroport, în Rio, 4 $, nu mai platisem
asa ceva în alte orase. Si m-a asteptat poeta Maria do Carmo
Gaspar de Oliveira, cu care fusesem în legatura epistolara.
Doar câteva secunde ne-am intersectat privirile si mi-a înmânat
cartea sa, Bosco, versuri dedicate fiului ei, mort la 23 de ani
într-un accident rutier.
