Page 38 - Frate cu meridianele si paralelele vol. 6
P. 38

Franţei (considerată „Capitala aeronauticii”) un sponsor printre
            pasionaţii de aerostate (aparate de zbor mai uşoare decât aerul),
            dar aceştia (asociaţi în Aeroclubul Francez) au fost sceptici în
            privinţa posibilităţii realizării unui aparat de zbor mai greu
            decât aerul, al cărui proiect, el l-a prezentat în cadrul unei
            conferinţe ţinute la acest aeroclub.
                   În februarie 1903, el se adresează Academiei de Ştiinţe
            din Paris, dar aceasta a considerat că proiectul avocatului
            român este utopic  şi l-a respins cu următoarea motivaţie:
            Problema zborului cu un aparat care cântăreşte mai mult
            decât aerul, nu poate fi rezolvată şi nu este decât un vis.
                   (Amintim că toate încercările făcute în Lume, începând
            din anul 1874, cu aparate de zbor mai grele decât aerul,
            eşuaseră: nu se reuşise realizarea un zbor stabil şi controlabil).
                   Totuşi, Traian Vuia nu se descurajează şi brevetează, în
            august 1903, aparatul de zbor, numit „aeroplan-automobil”, a
            cărui construcţie o începuse în iarna 1902-1903, dar care
            avansa lent, din cauza lipsei banilor. În anul 1904, a inventat,
            pentru avion, un motor uşor, cu acid carbonic, pe care l-a
            brevetat în Marea Britanie (era un motor tip Serpolet, cu 4
            cilindri, 25 CP, modificat pentru a funcţiona cu acid carbonic).
            În decembrie 1905, inventatorul a terminat construcţia
            avionului său, numit Vuia I, şi a început testele, testându-l ca
            automobil (adică, a demontat aripile avionului), pentru a se
            familiariza cu conducerea acestuia.
                   Modelul Vuia I era un monoplan construit din tuburi de
            oţel îmbinate cu manşoane, aripile fiind din  pânză de in
            impregnată, cu o elice de tracţiune cu două pale, motor cu acid
            carbonic, cu cârmă verticală posterioară  şi cu un tren de
            decolare-aterizare cu patru roţi de bicicletă. Rezervorul avea
            doar 10 litri de acid carbonic, motiv pentru care motorul nu
            putea funcţiona decât trei minute. Avionul avea următoarele
            caracteristici: anvergura  – 8,70 m, lungimea – 5,65 m,
            înălţimea – 2,90 m, greutatea – 195 kg (cu cele 56 kg ale
   33   34   35   36   37   38   39   40   41   42   43