Page 121 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1

8. BEIJING, VIA SEUL

17.08.2002. Val-vârtej pe autostrada spre aeroportul din
Albuquerque... O euforie groaznica (!)... merg în China...
Avionul a plecat cu o întârziere de 35 de minute. Parca nu se
întâmpla asa înainte...
Economia americana e în scadere (drastica?). Sper sa nu
fi fost 11 septembrie începutul sfârsitului... Companii dupa
companii dau faliment... Globalizarea ameninta clasa de
mijloc. Îmi dau seama ca si noi, învatamântul, vom fi afectati –
fiindca mai putini or sa plateasca taxe (iar salariile noastre din
ele vin). Deci, baneste vom pierde, dar sper sa ne mentinem
job-urile. O societate fara “middle class” (clasa de mijloc), doar
cu bogati si saraci, este instabila...

Iarba de mare nu-i ca loboda!

Zbor cu o companie coreeana pâna în Seul. De aici, voi
lua “Air China”. Mi-am zis: sa le iau pe rând; astfel, mai vad
lumea si deschid ochii. Select în avion. O muzica în surdina.
Înghet de frig lânga hublou si-mi pun patura...
Sunt servit cu supa coreeana din ierburi de mare. Când
am vazut-o, am crezut ca e de loboda, însa avea un gust cumva
de peste...
Ascult la casca muzica usoara coreeana, nu prea-mi
place, dar mai mult de atmosfera. Uite si melodii duioase; izul
asiatic, gingas iese la iveala, parca-i de matase...
Exista trei feluri de a vorbi în coreeana (precum în trei
limbi diferite): cum te adresezi unui copil (sau animal), cum te
adresezi unui coleg (prieten) si cum te adresezi unui superior
(sau mai vârstnic decât tine). De exemplu, “Vino aici”: “Edy
wa” (se pronunta idi oa); “Edy o seyo” (idi au seio); “Edy o
sipsio” (idi au sipsio)...