Page 125 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1

Peste tot întrebam: “Won?”. Era numele monedei lor,
utilizat de mine în sensul de “Cât costa?”, “Ce pret are?”.
Vânzatorii îmi scriau pe hârtii sau mi-aratau pe ecranul
calculatorului de buzunar...
Mamaaa, ce trafic auto de la prânz încolooo! Nu mi-as
dori sa fiu sofer în Seul!...
Amicul facut temporar în avion, ma avertizase ca la
întoarcere trebuie sa-mi rezerv timp dublu pentru drumul pâna
la aeroport...
Televizor în autobuz, uite domnule! Nu stiam unde sa
ma uit mai întâi: pe fereastra sau la ecran?...
Când se saluta, coreenii fac plecaciuni unul în fata
altuia...
Modesti, mici, îndesati (n-am întâlnit grasani de talia
celor din America), cumsecade, prietenosi...
Generatia tânara creste mai înalta: ma depaseau destui
în înaltime!...

Ploaie de biciclete pe stra zile Beijingului

Feng m-a asteptat la aeroport în Beijing, împreuna cu
studenti de la “ICM 2002” (Congresul International al
Matematicienilor). Când l-am vazut, cu o fotografie pe care-mi
scrisese numele, am rasuflat usurat. Eram pe mâini sigure.
Congresul ne-a pus la dispozitie autobuze gratuite.
“Bei” = nord, “jing” = capitala...
1 $ = 8,19 yuan (moneda nationala chineza)...
Ploaie de biciclete pe strazi...
Sunt cazat la Universitatea “Tsinghua”, caminul 18,
camera 414, etajul 4, al Universitatii. Conditii ca la Caminul 9,
când eram student în Craiova. Totusi, televizor color si doar
trei paturi în camera. Mâncam la cantina studentilor. Vesela de
aluminiu. Multe zemuri de orez: maronii sau negre. Trebuie sa
cumparam cartele, 10 yuani una, dar este ieftin...