Page 125 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1

Peste tot întrebam: “Won?”. Era numele monedei lor,
utilizat de mine în sensul de “Cât costă?”, “Ce preţ are?”.
Vânzătorii îmi scriau pe hârtii sau mi-arătau pe ecranul
calculatorului de buzunar...
Mamăăă, ce trafic auto de la prânz încolooo! Nu mi-aş
dori să fiu şofer în Seul!...
Amicul făcut temporar în avion, mă avertizase că la
întoarcere trebuie să-mi rezerv timp dublu pentru drumul până
la aeroport...
Televizor în autobuz, uite domnule! Nu ştiam unde să
mă uit mai întâi: pe fereastră sau la ecran?...
Când se salută, coreenii fac plecăciuni unul în faţa
altuia...
Modeşti, mici, îndesaţi (n-am întâlnit grăsani de talia
celor din America), cumsecade, prietenoşi...
Generaţia tânără creşte mai înaltă: mă depăşeau destui
în înălţime!...

Ploaie de biciclete pe stră zile Beijingului

Feng m-a aşteptat la aeroport în Beijing, împreună cu
studenţi de la “ICM 2002” (Congresul Internaţional al
Matematicienilor). Când l-am văzut, cu o fotografie pe care-mi
scrisese numele, am răsuflat uşurat. Eram pe mâini sigure.
Congresul ne-a pus la dispoziţie autobuze gratuite.
“Bei” = nord, “jing” = capitală...
1 $ = 8,19 yuan (moneda naţională chineză)...
Ploaie de biciclete pe străzi...
Sunt cazat la Universitatea “Tsinghua”, căminul 18,
camera 414, etajul 4, al Universităţii. Condiţii ca la Căminul 9,
când eram student în Craiova. Totuşi, televizor color şi doar
trei paturi în cameră. Mâncăm la cantina studenţilor. Veselă de
aluminiu. Multe zemuri de orez: maronii sau negre. Trebuie să
cumpărăm cartele, 10 yuani una, dar este ieftin...