Page 16 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1
P. 16
îi lua un interviu lui Dumitru Furdui, care jucase recent într-un
film turnat de Yves Montand. (Dinu Flamând se mutase de la
RFI?)...
Claudine ma plimba cu Citroen-ul, seara, prin Orasul-
lumina. Explica mereu, ca un ghid:
– Voilŕ... Place de la Concorde... Place des Invalides... Le
Dôme de Napoleon (francezii traiesc cu nostalgia unor glorii
apuse)... La Tour Eiffel (de la distanta, dar mi-as fi dorit sa ma
bârâc în vârful vârfurilor)...
“Lasa, lasa..., ma gândeam, si noi românii avem ceva
maret pe glob, sa nu se mai laude strainii – Palatul construit de
dictator, asaltat de critici vestice si din cauza invidiei, ar fi
ocupat locul întâi pe Terra (vezi “National Geographic”, 1990-
91)... Nu c-as fi acceptat despotismul sau, Doamne fereastra si-
o juma’ de usa-albastra!!...
Deodata, Claudine spune:
– Voila the moon!
“Ce dracu-o fi însemnând «moon» în limba franceza?”,
îmi scotoceam prin cotloanele creierilor.
– The moon, repeta ea.
– Nu-nteleg, ma fâstâcesc.
– Luna, zice, luna – si-mi arata în sus – în engleza.
– Aaa!..., nu-mi vorbiti în franceza? Eu cautam cuvântul aiurea
în memorie. Conectasem gresit firele (!).
Parisul – mai provincial decât orasele americane!
A doua zi: malurile Senei, cu anticarii vestiti, L’Hotel
de Ville unde îsi are sediul Jacques Chirac xenofobul, “Notre-
Dame de Paris” (care-mi amintea de-un film grozav “Nebunul
din catedrala”)...
Tarabe cu legume si fructe pe trotuare. Magazine
dughene. Mai provincial Parisul decât orasele americane. Strazi
înguste, masini parcate pe margine, circulatie rutiera în
