Page 22 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1

M-am descurcat “cu întrebatul”, vorba lui Ilie
Moromete, care-l sfatuia pe Neculae cum sa procedeze la
Bucuresti...
Parizienii par resemnati: Franta nu mai are pretentia de
superputere, ca în veacul trecut, de aceea poate nu-i înghit pe
americani. Mai spera prin cultura...
Ma gândesc si la camionagii, taranii care încercuisera
“Disney Land”-ul în Paris, vazându-l ca pe un izvod al
dominatiei americane chiar la ei acasa...
– Uite, domn’e, se revolta Claude, vietnamezii, care pe vremea
coloniei învatasera franceza, s-au lepadat, trecând la americana
(ci nu engleza) ca prima limba straina în scoala. Si, culmea,
tocmai limba calailor care i-au bombardat si macelarit!...
Mi-a daruit cu dedicatie placheta sa de versuri “amours
& cris” (1990), închinate sexului slab (“Femme,/Ton
temple/Est ma seule/Religion”) si revoltei...

“Clubul poetilor”

Roger Gaillard mi-a scris în Phoenix c-o sa ne-ntâlnim
la “Clubul poetilor” (30, rue de Bourgogne). N-a fost punctual
si nici ca mi-a transmis numarul de telefon din Paris. Sunt
poleiti pe dinafara scribaretii astia: “Monsieur” în sus,
“Monsieur” în jos, “Cher Monsieur”, dar la fata locului observi
ca-s goi de sentimente. Clubul era de fapt un restaurant
semiîntunecat. Strabatusem Bd. Saint Michel, Bd.
Montparnasse (de bogatasi, aici locuieste si dramaturgul de
talie mondiala Eugen Ionescu). Claudine tinea mortis sa-mi
arate minunatiile Parisului. Treisprezece insi stateau la mese.
Jean-Pierre Rosnay, director al revistei trimestriale
“Vivre en poésie”, se laudase în telefon ca anima unul dintre
cele mai mari cluburi poetice “din lume”. Aiurea-n tramvai! Au
mania grandorii (ca vezi, Doamne, cu sediul în Paris) si a
internationalismului gaunos.