Page 30 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1
P. 30
Poezia a fost înlocuita de mizeria cotidiana a vietii, de anarhia
ideilor, de discontinuitatea gândirii, de nonpoezie chiar, de
semne arbitrare, de pagini albe, si pâna la urma de orice.
În aceasta maniera s-a ajuns la introducerea de elemente
negative opuse artei în sfera conceptuala a literaturii.
Paradoxismul, contrar avangardei traditionale, nu neaga
celelalte miscari-curente-scoli-teme-opere artistice, dimpotriva,
încearca sa le asimileze. Ulterior, paradoxismul a fost
generalizat în spatiul cu n-dimensiuni, prezentând obiecte reale
în starea lor naturala drept poeme. Caci forma poeziei nu
trebuie înteleasa doar ca litere pe hârtie sau ca sunete recitate.
Un poem poate fi:
o floare pur si simplu;
o racheta zburând în cer;
tu însuti, cititorule – deja “scris”/creat de natura/societate.
Aceasta ar fi “poezie tridimensionala”.
Care este paradoxul?
Fie L o notiune. Existenta acesteia implica si existenta
notiunii contrare?L. Ce parere aveti atunci daca se introduce în
sfera notionala L o parte P din?L, astfel încât P sa pastreze
functie dubla apartenenta (atât la L cât si la?L)? Se contrazice o
axioma universal recunoscuta:
L ???L = F (L intersectat cu anti-L este egal cu multimea vida
F), deoarece în cazul nostru avem:
L ???L ? F.
Aici e cheia! Fiindca L = Literatura,?L = Nonliteratura.
Se poate merge si mai departe (= dezvoltarea în viitor a
literaturii) pâna la includerea totala a lui?L în L. Atunci, L se
va confunda cu totalitatea T (situatie limita!). În concluzie: L
se va aneantiza ori, dimpotriva, va înghiti totul?”...
Hedi Bouraoui pledase despre: omogenizarea culturilor;
transpoetic (= universalizare a sensibilului); teleprezenta
spirituala.