Page 89 - Frate cu meridianele si paralele vol. 1

Escala la Zürich

16-17.01.1998.
Am o vanitate-n mine sa-i trimit vederi Rotarului (prof.
univ. dr. Ion Rotaru, de la Universitatea Bucuresti) de oriunde
ma aflu. Amsterdam. Zürich… Pam-pa-ram!...
Las un bagaj în aeroport (4 FE) si cu un trenulet ajung
la Gara Mare. Apoi hoinar pe Bahnlofstrasse. Un francez îmi
zice ca-l stie pe Viorel Moldovan, fotbalist în Elvetia, si în
selectionata României...
Schimb 30 $ (la rata de 1,44 franci elvetieni)...
Umed. Cald. Singur cu caciula prin oras. Culori (mov,
negru, rosu). Ordonat. Curat. Luminos...
Preturi de nu te poti apropia (depasesc pe cele
americane!)...
Zürich: capitala bancara si economica a tarii. 110.000
de locuitori. Dialect german. Totusi ma-nteleg în franceza (o
vorbesc nemtoii) si engleza...
Ma simt bine ca plimbaret cu mâna-n fund! Dar nu scap
de complexul meu taranesc… cu dat dracu!...
Ajung brambura lânga lac. Becurile de pe celalalt mal.
Clipocitul apei...
Singur. Si iar singur… Cum ma departez de Lily, mi-e
dor de ea; iar când suntem împreuna ma enerveaza...
Piese teatru dupa: Robert Nursil (am citit “Cacania”
lui), Fr. Dürrenmatt, Patrick Süskind si-un anglofon: Martin
McDonagh...
Opera de: Lehár, Donizetti, Weber, Rossini, Knussen...
Cu aparatul de fotografiat nedespartit. Cu rucsacul în
spate. Cu palton si fular (lumea se uita curios la mine). Ce
catedrala mare! (Grössmünster) Nume românesc(?), cântaret la
pian în Cabaretul “Maxim” (Romika Marian): si poza unui
mustacios cu ochi caprui se expune (seamana român)...
Scriu cu economie...