Page 15 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2
P. 15

(rugându-ma la Dumnezeu sa gasesc un full-time job – serviciu
            de opt ore, marea mea disperare si durere)...
                    Dupa slujba, când preotul ne-a descris vietile celor 12
            sfinti (“Oameni simpli, fara doctorate” – zicea el), s-a  tinut
            parastas. Am mâncat coliva greceasca (parca-i mai uscata decât
            a noastra) si prajiturele galbene, cu stafide...
                    Bisericile nu sunt sustinute de stat, ca-n tarile socialiste,
            ci rezista fiecare cum poate, din donatiile evlaviosilor (o mare
            economie financiara din parte smecherului de stat!)...
                    Cred ca lumea se duce la biserica dintr-o amagire.
            Încearca sa dea un sens vietii, o motivare. Altii merg pentru
            socializare (mai discuta cu un prieten, cu un cunoscut) – ca la
            un club.
                    Altfel, slujbele astea, care seamana una cu alta, sunt
            monotone si plictisitoare.

                    Canionul Pima si simpaticul Nea Vasile

            23 noiembrie 1996

                    What a day! zice Ely pe englezeste.
                    Field trip la Canionul Pima, în nordul orasului. Mergem
            cu masina pâna la poalele muntelui, apoi o luam pe poteca
            (trail) 2-3 mile pâna mai aproape de un baraj.
                    Desertul asta! Americanii au transformat niste urâtenii
            (cactusi cu  tepi, maracini, arbusti pitici) în frumuseti. La
            primele brate cactusul are 60 de ani, apoi înca 30 de ani la
            urmatorul rând de brate etc.

                                          ?

                    De dimineata ce surpriza!
                    Nea Vasile, personajul meu principal (real!) din jurnale,
            zis si „Los Angeles” pentru ca se lauda ca are o mostenire pe-
            acolo, îmi da telefon din New York. Între timp a devenit
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20