Page 117 - Frate cu meridianele si paralele vol. 4

Am stat ore în sirf pe vârfuri, pe calcâie, ca sa observ
ecranul, sucind capul la stânga sau la dreapta dupa omul din
fata mea.
Biletul pe stadionul din Berlin a atins 700 de euro!
Se cânta imnul national italian si se flutura drapelele
nationale.
Grazie Ragazzi! (Multumim, baieti) apare pe marele
ecran.
Asista si multe fete. Suntem om lânga om, chibiti ca
stridiile.
Câta ura manifestau fata de Zidane (talentatul Zizou).
Si în reviste italiene, Totti si Materazzi îl sfidau, dar ei
nu se ridicau la valoarea algerianului. Se aprinsesera luminile
pe dealurile din jur.

Italia – Francia: 6-4

Extraordinario! Dom’le, astia joaca pe viata si pe
moarte! Se bat, îsi dau tot sufletul din ei. Asta este sansa, nu se
stie când se vor mai întâlni cu finala. Acum ori niciodata!
Ma dureau picioarele, ma rodeau pantofii.
?
Francezii atacau, dominau jocul. La squadra Azzurra
(Echipa albastra) se apara.
?
În pauze, ne asezam pe borduri, jos pe ciment, pe
scarile statuii.
?
Ambele formatii aveau în teren alinierea 4-2-3-1. Italia
fusese de trei ori campioana mondiala (1934, 1938, 1982) si o
data campioana europeana (1968), iar Franta, o data campioana
mondiala (1998, pe teren propriu), si de doua ori campioana
europeana (1984, 2000).
Patru reprize si executarea loviturilor de la 11 metri.
Scor final: Italia – Francia: 6 – 4.