Page 71 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2
P. 71

Ramah, trecând prin rezervaţia Zuni – zonă muntoasă şi case
            trailer-e izolate printre brazi (un fel de sate indiene).
                    – Uite ce chestie, îmi ziceam pe drum, la volan, să fii
            proprietarul unei peşteri sau al unui vulcan !
                    [De la o vreme nu mai am încredere în maşină – sunt
            obsedat că iar o să mă lase-n pană...]

                                          

                    Mai beau câte-un vin să uit de scârbă...

                    Cetatea eternă

            08 ianuarie 2003

                    Iată-mă şi-n Italia, la Roma. Ne-aşteaptă în aeroportul
            DaVinci Nia Tamara şi Olesea, venite cu un tren de noapte de
            la Milano – unde s-au stabilit  acum patru ani, plecate de la
            sărăcia din Basarabia.
                    Pe bandă ne vin numai două bagaje, celelalte patru
            pierzându-se! Tot avionul sosit de la Paris e fără bagaje – din
            cauza vremii proaste şi a grevei funcţionarilor de la aeroport în
            Franţa. 3 – 4 ore am aşteptat la coadă ca să raportez la Alitalia
            bagajele ce-mi lipsesc! Lilia, Olesea, Nia Tamara disperau
            afară...
                    Scumpete în Italia, de două ori mai mult ca în SUA.
            Bărbaţi cu cercei în urechi. Bruneţi. Mici.
                    În aeroport nu există loc de păstrat bagajele – ca să nu
            lase vreo bombă careva! Ne-am dus tocmai într-un market, la
            subsol, unde ne-au taxat pe oră, nu pe zi!
                    Cu trenul am ajuns în centrul oraşului, bucuroşi de
            întâlnire. Mâncam din micii şi carnea de porc, şoriciul pe care
            mi le învelise mama într-un pacheţel de la Bălceşti.
                    – Cum ne găseşti, cum arătăm? mă-ntreabă Nia Tamara
            şi Olesea.
   66   67   68   69   70   71   72   73   74   75   76