Page 71 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2

Ramah, trecând prin rezervatia Zuni – zona muntoasa si case
trailer-e izolate printre brazi (un fel de sate indiene).
– Uite ce chestie, îmi ziceam pe drum, la volan, sa fii
proprietarul unei pesteri sau al unui vulcan !
[De la o vreme nu mai am încredere în masina – sunt
obsedat ca iar o sa ma lase-n pana...]

?

Mai beau câte-un vin sa uit de scârba...

Cetatea eterna

08 ianuarie 2003

Iata-ma si-n Italia, la Roma. Ne-asteapta în aeroportul
DaVinci Nia Tamara si Olesea, venite cu un tren de noapte de
la Milano – unde s-au stabilit acum patru ani, plecate de la
saracia din Basarabia.
Pe banda ne vin numai doua bagaje, celelalte patru
pierzându-se! Tot avionul sosit de la Paris e fara bagaje – din
cauza vremii proaste si a grevei functionarilor de la aeroport în
Franta. 3 – 4 ore am asteptat la coada ca sa raportez la Alitalia
bagajele ce-mi lipsesc! Lilia, Olesea, Nia Tamara disperau
afara...
Scumpete în Italia, de doua ori mai mult ca în SUA.
Barbati cu cercei în urechi. Bruneti. Mici.
În aeroport nu exista loc de pastrat bagajele – ca sa nu
lase vreo bomba careva! Ne-am dus tocmai într-un market, la
subsol, unde ne-au taxat pe ora, nu pe zi!
Cu trenul am ajuns în centrul orasului, bucurosi de
întâlnire. Mâncam din micii si carnea de porc, soriciul pe care
mi le învelise mama într-un pachetel de la Balcesti.
– Cum ne gasesti, cum aratam? ma-ntreaba Nia Tamara
si Olesea.