Page 80 - Frate cu meridianele si paralele vol. 2

Trag apa sarata pe nas (ma dau pe spate ca la Ghiol în
România, pe vremuri) sa-mi vindec rinita persistenta, cu dureri
surde si perpetue pe timp rece.
Când îmi suflu nasul îmi curge sânge... si-n apa!
Premiera neplacuta. Un sânge rosu-rosu, oxigenat, venit de la
inima, nu negru cu bioxid de carbon. Aud ca amândoi copiii,
Mihai si Silviu, mi-au mostenit aceasta slabiciune, iar eu o am
de la tata.

?

Locuim într-un hotel luxos, la etajul 14, de unde putem
admira peisajul – orasul plin de lumini ca un stup de albine.
Cu autobuzul 20 la bâlci (flee market) pe Stadionul
„Aloha”. Facem o ora. Dar aer conditionat. Ne strânge pielea
de la arsurile solare.
Sculpturi exotice în nuci de cocos, fluiere din bambus,
obiecte din scoici, masti, pene, picturi pe fructe de palmier.
Cumpar trestie de zahar – la exterior arata ca un cocean – supta
în gura are gust de apa îndulcita. Margele din sâmburi/seminte
de plante tropicale. Manânc fructe albe de macadamia. Palarii
verzi, genti împletite din ierburi, abajururi cum facea mama la
Balcesti când eram copil.
Lilia cu ochii dupa bijuterii. Muzica la nai si fluier,
hawaiiana, în bâlci, parca era de Gheorghe Zamfir,
româneasca. Un cântaret mic, cu fata mototolita. Instrumente
de-ale lor: tangi, ukulete – ca o mandolina-cobza.
Lilia prinde un porumbel pe plaja.
– Da-i si lui ceva, pare jigarit.
– N-am! raspunde.
– Da-i un dolar...
Si-n Honolulu sunt doua blocuri-turn gemene, ca-n
New York. Numai ca în New York nu mai sunt.
Intram la Honolulu Zoo. Mai multe pietre decât
animale. Cresteau plante (nu muschi ori licheni) chiar la